Sa nu trezim copii din noi

Taci, sa nu trezim copii din noi!

O domnisoara draga din cai de acces spre sanatorii din magnolile mele intoarse. Singura in seri de vara printre sunete calme, cauta un strain din cuvintele frumoase, dar el ascuns sub patura din grizi, cauta o paza intr-o masca din oglinzi. “Ma prinzi?” Ea il cauta cu lumini din ochii ei, lanterne dar aici se cere intuneric pe orice placere. In orasul asta nu ma vei gasi sunt sigur, pe stazile pusti unde odata ma plimbai singur, nu-mi vei gasi decat strigatul din pas, si te iubesc-ul meu pierdut in orele din ceas. Acum mai bine, fereste-te de mine, nu ti-am ajuns decat un prost, nu altceva, cu o privire pierduta de “te cunosc de undeva?”. Nu!

Asa ca, asteapta,  sa ma cunosti…
Asculta, azi canta, frica mea sub masti.

Asa ca, taci si ia-mi si aerul din piept
Arunca timpul, intoarcema-napoi incet.

Taci! Sa nu trezim copii din noi, lasa-i te rog sa doarma,
Dimeata si linistea ta vreau sa moara pe buze de toamna.
Taci! Nu vezi ca ma omori cate putin in fiecare cuvant?
Cate simtim in fiecare avant? Cat te cautam si eu
Si pur si simplu nu ai vrut,
Sa te gasesc.

Taci si diseara sa te inmoi in tus si sa desenez cu tine tot cearsaful cu degetele tale cele zece petale, cere-mi zece piedestale pentru fiecare, pentru fier si carne pentru inima din care au, cazut atatea flori colorate ca niste masti din foi de carte, cu care am ales sa ne mintim, fara sa-mi simt, fara sa-mi simti, fara sa simtim in fiecare te iubesc putina moarte, caci distanta-i prea putin acum. Si a murit tacerea mea, si azi invie odata cu plecarea ei pe stazile mele pustii de hartie. Si ma opresc din fuga ei si merg crezand ca am sub talpi asfalt si piei si pierd ceva cand trec usor peste gura ei ce-mi zice “te cunosc de undeva?”. Da!

Asa ca, asteapta,  sa ma cunosti…
Asculta, azi canta, frica mea sub masti.

Asa ca, taci si ia-mi si aerul din piept
Arunca timpul, intoarcema-napoi incet.

Taci! Sa nu trezim copii din noi, lasa-i te rog sa doarma,
Dimeata si linistea ta vreau sa moara pe buze de toamna.
Taci! Nu vezi ca ma omori cate putin in fiecare cuvant?
Cate simtim in fiecare avant? Cat te cautam si eu
Si pur si simplu nu ai vrut,
Sa te gasesc.

Taci si scrie-mi pe aripi cu sangele tau,
Tragi sunete din pieptul meu si ma doare asa de rau,
Mergi prin sufletul orasului, cu suflul ce-mi pui,
Pe frunte si ma incui…
Deschide-ma!
Intra,
Inchide,
Si taci…

Taci! Sa nu trezim copii din noi, lasa-i te rog sa doarma,
Dimeata si linistea ta vreau sa moara pe buze de toamna.
Taci! Nu vezi ca ma omori cate putin in fiecare cuvant?
Cate simtim in fiecare avant? Cat te cautam si eu
Si pur si simplu nu ai vrut,
Sa te gasesc.

Taci!

Asa ca, asteapta,  sa ma cunosti…
Asculta, azi canta, frica mea sub masti.

Asa ca, taci si ia-mi si aerul din piept
Arunca timpul, intoarcema-napoi incet.
Arunca timpul, asa ca arunca-l
Intoarce-ma inapoi, incet…