Peste noapte

Sa va fac cunostinta. Ea este domnisoara din pieptul asta, e frumoasa, poarta masca, casca din plictis copila.

Cand imi bate, in coaste, ca sa iasa afara si d’aia imi place sa spun ca-mi doar bate inima. Caci totul se intampla peste noapte.

Peste noapte, da! Peste noapte mi se-ntampla toate. Se face zi si razi ca se desparte si apa din pahar cand ai gatul prea uscat sa bei, ce compromise eclipse dau soare-n ochii mei. Si cate vise prost scrise imi sar din condei. Dar ce zi frumoasa e afara si ea imi zice: “Plimba-te pe strazi ca pe orice cicatrice!” De ce tin sa ridice toate domnisoarele frici?

Sunt doar proaste, tu nu tre’ sa le zici de ce si cum esti aici. Doar ia-le de mana, sunt doar iale sa iti spuna cine are nevoie de chei cand esti sigur si desenezi usi pe alei. Custi din cei ce-i iubesti, musti din celeste cesti, cand clestii ei de rac imi misca iar balantele. Ce alegi? Zdrentele sau hainele?

Astia-mi sunt demonii in pace si pacoste, muze-n temelii cu ele-mi fac dragoste. Caci sub pielea asta ce-mi place s-o numesc casa, doar eu si cu ele stiu ce dureri apasa. Mai bine lasa-ma! Sunt singur si imi place. Dar nu-i asa usor cand ea tace si vrea sa se joace. Si ne jucam leapsa, eu nu vreau sa m-atinga, nu vreau sa fiu ce ieri simteam ca e o piedica.

Nu vreau iar pahare si gat uscat si vise si soare si strazi si lumea din tigari stinse. Eu nu vreau sa pleci cand rasare soare, sa raman iar eu si pernele, eu si damele mele din dormitoarele ce-mi zac sub piele, nu!

Nu vreau si stii ce? Mereu e cineva acolo sa ma ridice, cand cad iar in dragoste, cand o caut prin casa cu picioare reci pe gresie. Nimic nu ma sperie! Caci stiu ca peste noapte, o sa fiu iar o parte, din iubita mea.

Si ma catar si ma plim si te caut, dar intarzii Unde esti?

Si ma catar peste noapte,
Si ma plimb peste noapte,
Si te caut peste noapte,
Dar intarzii sa apari!

Si zbor peste noapte,
Si adorm peste noapte,
Si cu tine peste noapte,
Sa adorm pe aripi mari.