O zi in vileag

Cu mainile sub perna caut siguranta Tata, cu un les pe adevar si un intins pe arta. Casa mea-i un cimitir de vise, rasfoiesc sicrie stinse, curajul ranjind minte soptind un “Taci si-nghite”! Jelind o javra simte regret orice parinte, ca-n toti sade raul ca un partener de-afaceri. Trece valul si pe margini tinere raman doar pioni visand regine libere. Ca timpul unei vipere ce-mi gusta incet cuvintele, tu vindele si cumparati vileag. Ce adevar valabil intr-o carte cu colti rai, cauta inima tare sa-i manance din batai,

Si-n zarea de sare
Dulce pierde teren.
Si-n calea de care
Am avut grija ma tem
De culoare ce-am sters
Sa devin,
Un alt om de serviciu
In sanatoriu unui viciu.

Doua voci pe umeri uneori nehotarate, musca-ncet lobul urechii, voci de femei si prost am incredere. Afaceri proaste cu viata, mereu ies in pierdere. Restructuri de personal, impersonal iti spun sa iesi fara din mine. Ne-a facut placere, gata, ca de maine schimbam placa. Baga un director, la marketing probleme, ca ma vand pe prea putin si astia habar n-au de ce. Rece ca o sabie ingropata caut sange-n arta, rege ca un copil peste un musuroi ce calca. Trece timpul Tata! Ma uit peste umar, vad prin vocea rea ca nu las nici o urma. Da iti tin crucea langa cap, sub o perna plina de fulgi si stele, ca am alergat ingeri toata viata si am ramas cu pene. Si penele astea  nu-i tin nimanui de foame Tata, cand sufletul cere raspusuri.

M-ai ti tu minte, cand mi-ai dat o palma peste ceafa si mi-ai zis: “Mars in lume si sa nu te intorci fara adevar!” Asta-i raspunsul meu Tata, o zi in vileag. Atat am vrut.