Gargara cu lacrimi

Umila luna, ma priveste,
Privirea ei, urneste povesti.
Povestile cad ca frunzele vestede,
Povesti, povesti, povesti…
Dar tu, unde esti?

Te iubesc,
Te
iubesc,
Te iubesc.

Te iubesc, te caut dar tu esti acum cu alt neiubit ce vrea
Sa te vada zambind si in privirea lui vezi doua guri ce rad,
Dar ce sa mai omori?
Caci ochii lui te mint acum frumos si mori si tu si el si noi.
Raman un pictor orb, rup panze proaste, poze, uit tot ce tu erai,
Caci nu-mi mai pasa, sunt haos pana la os, o pasta neagra si
Mazgalesc trecutul meu frumos, urat intors,

Cu lacrimi ce se spala.
Acum.
Cu lacrimi ce ma spala.
Acum.

Zambind soarele ma sperie,
Razele lui rezeama ziua-n vise,
Vise ce casca intinse-n paradise,
Vise, vise, vise…
Dar tu unde esti?

Te iubesc, te caut, dau telefoane, bat la usi, tu nu te vrei gasita!
Vrei sa te pierd pe drumul meu nebun, pasesc cu dor incet si grija,
Dar pentru cine?
Cand ma-ncruntam in certuri, parca pierdeam ceva din mine, tu.
Moartea mea si muza, acum in timp ce pleci gandind la cine-ti musti tu buza,
Si cui sa-i canti tot ce tu erai si cui doresti acum sa dai ce ascunzi,
Si cine-ti va mai rupe urzicile ce uzi,

Cu lacrimi ce ma spala.
Acum.
Cu lacrimi ce se spala.
Acum.

G
a
r
g
a
r
a
cu
lacrimi.

Incet, incert si in ce timpuri sa mai cred?
Cand timpul meu ce scurge repede si frumos,
Sau usor si greu, sau nu mereu, sau…

Nu mai plange nici Natura, nici marmura din carne,
Nici mintea nu mai stoarce lacrimi.
Nici cand te vad cum vi,
Nici ura, nu mai face un suspin
Si nici eu nu vin.

Nici tu nu mai imi plangi noptile-necate in suflet de toamna,
Si ce daca totul cade in ochii mei! Inecat-n apa mea de ploaie.
Zoaie de sare.
Si ce daca se rade spre mine, ca-s singur si plang prostesc si cresc,
Cant aceste versuri si ma ridici ca te-am pierdut si nu te mai gasesc
Decat aici.

Si ce daca tu ma urasti si nu ma mai vrei,
Nu ma cunosti.
Si vrei sa mor in tine sau sa te vreau ca la inceput.

Imi pare rau,
Dar eu,
Nu mai pot sa plang.

G
a
r
g
a
r
a
cu
lacrimi.

Cu lacrimi ce ma spala.
Acum.
Cu lacrimi ce se spala.
Acum.

G
a
r
g
a
r
a
cu
lacrimi.

Umila luna, ma priveste iar
Privirea ei, urneste povesti.
Povestile cad ca-ntotdeauna,
Ca niste frunzele vestede,
Povesti, povesti, povesti…
Dar pe tine tot nu reusesc sa te gasesc.