Fii ca mine

Crescuta cu instictul de a permite, genul de fata rea ce te iubeste cand te minte. In cuvinte dulci ca ciocolata cu rom ca ea n-adoarme constiinta cand toti ingerii dorm.

Suflet color cu diagonala mare, culoarea pe culoare face inima mai tare dar o doare uneori cand o las fara paznic si mai bate un obraz cand baiatul e obraznic. Mai bate-un apropo, mai bate un pumn in masa, da in fiecare seara se intoarce bine acasa.

Mereu in transa sub acorduri de folk, nelinistita la geam cand tramvaiul ia foc. Aglomeratia loveste in acorduri de chitara, e punctuala mereu ca nu e timp de stat pe afara. Ca-n viata!

Si-n fiecare dimineata ia cartierul la pas, privind in urma sau la ceas, privind in fata viitorul ca un drum pavat cu soare, cu un zambet in dotare si egoism in caz ca doare.

Si nu e genul sa te invete pe derost dar retine! Nu uita c-are o agenda plina cu straini ca tine si am stiut mereu ca simte oamenii buni, un detector de metale fine cu ochii caprui.

Ii tine minte undeva dar nu spune nimanui. Sti ce?! Fata mea cand e ranita nu zice, ca ea e mandra de orice cicatrice, plina de dor pentru orice prost iubit, traieste pentru toti plina de porti care le simt.

Dulce dintr-o slabiciune, n-are nevoi, dar are pofte scumpe si daca cere frumos taticul ei e generos si face rost de multe.

Stie cum merge treaba-n societate, aici zambesti si face pe prostul si daca faci frumos ajungi departe. Dar nu-i destul ca e orgoliul in joc si daca fata mea nu-si face rostu-si face loc!

Si cand ma cert cu ea, parca ma cert cu mine si simte ca ne impacam mereu fara prea multe cuvinte. Avem cai necunoscute de-a comunica si niciodata sangele nu se face apa. Da! E fata mea ca o carte de povesti si daca ai destul curaj esti liber sa o citesti.

Am bani, am arme, am si bomboane!
Pot mitui pe oricine, lumea o parodie,
Fiecare scrie, cum ar vrea sa fie, ca nu-i greu.
Geniu cu un strop de nebunie si tupeu.