Betia gandului

Ai auzit de ingerul ala care si-a pierdut raiul? Trist, trist… Cica s-a imbatat si nu a mai gasit drumul spre casa. Canta exact asa inainte sa cada.

Betia gandului, ravnesc betiv la coada randului, raceala vantului, ce-mi bate fata-n fata portilor. Pe drumul betilor razbat cu universul beat in sticla si curge cate un pic cand cad se umple iar cand ma ridic.

Pasesc om beat cu-n sac de sticle goale cat ultimul zid de care ma simt sprijinit. Cu jena mea de a nu fi doar un ultim nesimtit, asa, ma indrept betiv mergand in “S”-uri, desenand mersuri vesele pe asfalt. Mai merg, mai cad, mai beau, ma cred mai sfant, vomit un suflet si mai vreau, vreau sa beau!

Ma simt ca intr-un film de scurt metraj, decor de mai, un om beat pe o strada pavata cu visari lucioase ca de scai. Coloana mea sonora? Un dulce cant de nai in care sufla vantul si n-ai idee ca-s un om ce beau din gandul beat, mergand spre randul meu cu spatele spre iad,

In rai.

Tin minte si acum…

Plangeau paharele de frica ca beam de fericire si sufletul ofta cam melancolic, alcoolic gand ce se mista-n privire. Amintire, dor de duca iar departe! Caut tarie cu dorintele pe cerul gurii.

Unde-s norii si credulii copii cu care ne jucam in piept? Torn un pahar si ma inderept spre mal, zic: “Hai aici e cald si bine, bate briza si ma bate gandul, randul clipei, inchin cu tine avantul si beau pana la fundul sticlei.

M-asez pe pragul poftei tale si cant fals si ma impiedic in uitare cand Marea de oameni ma agita iar la dans!

Dau ceasul inapoi, intorc din noi ploi si zambesc! Azi beau de fericirea ta ce a ramas in urma, prinsa de geamadura, o trec si ma innec in bautura, ca un prost!

Daca ma vezi maine dupa amiaza la usa ta sa stii ca-i un miraj. Eu sunt pe alte drumuri draga, caut alta fata-n peisaj. Dar destul despre tine vad ca vine cineva, poate ma i-a la vorba, un sarut, poate-o cafea, poate-o noapte nedormita! Cine stie ce va fi? Cred ca ea cu siguranta ca ma musca din priviri! Dar lasa, ea e o viitoare tu. Incep sa cred ca bautura nu-si face efectul!

Nu, nu mai torn, pardon, era sa uit, maine plec pe mare ca ma bag in sticla ce o scurg.

Care m-o gasi, al ei sa fiu, din foi fericit! Fiindca pe tine draga mea, te-am asteptat si n-ai venit si ti-am cantat.

Betia gandului.