Aprinde o tigare

Imi aranjez fracul, azi ce zi e? Si zambesc cu sete a anacuzie, aprind si o tigara intre lumi, astept, poate trece timpul, mai repede si pot sa, plec…

Prinde-mi un taifun din fumul ce zboara, cu oda mea odata cu pletele!
De ce moare? Din ce boala? Ma scutura, ma ustura, prin ce coala ma auzi tu ma? Cand ma amuz confuz ca ma cam culc obtuz, pe un zid de dimensiuni difuze… Scuze, prinde tigarea intre buze, ce tuse se duse, ca vand un pastel de fum, vrei? Un pictor de versuri, cu scrum pe buze, muze vor sa ma acuze ca-mi vand opera pe doi lei,
si incep sa ma amuze, hei…

Sunt pe ultimul meu drum, doar o fractiune. La sfarsit decolez in frac de univers, prin lume! Dumnezeu spune: “Stiu cat, vrei sa fumezi”! Zambesc spre zenit, tusind ultimul vers, un vis, ce vin din valul ce vorbesc, un vortex invers, de desene gri, de trag fumuri pe drumuri si ma-nconjoara jocuri si ma trec calduri, sub paturi de marmuri, prin paduri si guri ce spun ca o sa-mi creasca pe mormantul meu de gand, numai tutun?

Si rad acum vazand raze de soare in fum, visand zale ce cad din soarele meu de scrum
si voci ce-mi zic simte-ma, asculta, atinge, dar cu frica! Pentru ca te mint!
Ma simti din fum ca o funie ce te ridica. Si-mi spune, mergi cu regi reci, pe lumea plina si o sa treci prin irisi seci de nicotina, sa nu-i privesti! Si vesti ce vin cu fum pe foi, sa nu le citesti! Si cesti de semne in cafele de la zei, sa nu le bei!

Fumez privind numai un cer in ochi, ce plange cu timpul, ce-mi arde asa de dulce cand ajunge la filtru. Si-mi tremura si dintii, de-mi ia si suflul fumul dar, ramane pe cerul gurii un gust ce il ador, amar.
Devine viciu ceva vag, precum un mar de var, in valea verde de eden ce incolteste-n pieptul meu atunci cand Dumnezeu nu ma iubeste, ma trezeste!
Si-ntr-un exces de un deces sublim, plecam. Teribil el, cat e de mare-mi aprinde o tigare si, fumam…

Imi aranjez fracul, azi ce zi e? Si zambesc cu sete a anacuzie, aprind si o tigara intre lumi, astept, poate trece timpul, mai repede si pot sa plec.