Acum apun / Trecere

Ochii ei nevazuti de multi, clipesc uzi noii zile,
In fata pietrelor de cimitir zambeste spre ruine.

“Ce zi va fi si maine? Ca azi, e zi cumplita,
Ce suflet fara sunet, mi-asculta acum, tacerea naruita
Ce o sa mi-l adorma alb si cald in puf de cripta,
Sub coasa mea, de umbra neansufletita…”

“Intre timp, copilul din om, gandea domol.”

“Si timpul trece, timpul trece, rece vant ce ma petrece spre mormant.
De ce tot trece, trece rece si ma preface in trecut. Si nu inteleg de ce,
Curge o lacrima atat calda si grea, pe obrazul ei de stea,
Ce adapa pielea ei seaca si rea…”

“Timpul e necrutator, trece mohorat. E zece si ceva.”

Zise privind al vietii zid ce zace fort, adapostid privirea, geniului copt.
“Ce dimineata cu ochi inchisi de moarte, dar nu-s mort,
Caci am sa dorm aceasta zi, si am sa mor la noapte. Esti de acord?
Zi! Caci vreau azi sa visez neintors, trecutul meu frumos,
Primul si ultimul meu pas, privind prin vid sfarsitul luminos
Si o sa ma gasesti plangand, zambind din toate lacrimile
Si am sa-mi plang toate puterile si voi fi plans, astea-mi sunt averile.
Pe fata mea se vede tot, pana si tu, priveste-mi chipul!
Si ai sa-mi zambesti, atunci cand plec, cu asfintitul.
Si vreau sa sti, nu te urasc pentu a ta venire

Caci…
Rasaritul l-am pastrat mereu in mine.