ce aer proaspat e iar in cimitir, iubita
calc linistit al domnului hotel
zambind in brate cu o cruce, astazi n-ajunge
nici o lacrima, la cer

e gri-ul rupt barbar din strazi si blocuri Doamne
in ochi de soare si ceata scade din culoare

am sprijinit in cercul asta de pamant
zeci, poate sute de ruine,
fumand tigari care mai tari, care mai pline
de amar si dor ca trase Domnul norii peste tine

nu ii mai vad nici numele de flori, spunea o mama,
plageau o suta de copaci, plagea si cerul pentru a mia oara.

cu nasul rece, pierde cladura in buzunare, cu ochii mici cu glasul stins aprinde o tigare, inchide ochii si trage aer tare, in piept deschide-o inchisoare, in frunte aripi prind culoare,

in ochi se stige ziua, ca fierul mole-n apa, mai pune rosu-un trandafir intr-o galeata, zambeste, tace, pleaca.

o sa ma-ntorc cand o sa-mi placa, sa te plang.

cu multi copaci, asa vreau toate cimitirele,
sa pot sa ma ascund de cine vreau,
sa imi dechid incet cerul, pieptul, sticla si sa beau...

o sa ne-nghesuim si-n cimitir iubita, ca astia nu tin cont de coate, ghete calcate, geamuri sparte si miros,
suntem pamant pana pamantul nu se taie iar, sa mai aduca un sarman, sau poate doi,

o farfurie-n plus la masa de apoi.